miercuri, noiembrie 08, 2017

Pelerinajul – călătorie spre viața de sfințenie

       Pelerinajul religios este căutare și experiență a sensului sacru al existenței. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinajul la o mănăstire care adăpostește o icoană făcătoare de minuni  sau sfinte moaște este de multe ori una dintre dorințele pelerinilor care vor să experimenteze practic trăirea duhovnicească  într-un asemenea loc.
       Săptămâna Școala Altfel a fost un bun prilej pentru o călătorie spirituală. Interesați să participe au fost elevi din clasa a X-a D, împreună cu diriginta lor, prof. Monica Tămaș și un grup de elevi din clasa a XII a D, interesați de trăirea și exprimarea învățăturii creștine.
      Obiectivul principal al excursiei a fost pelerinajul la Mănăstirea Bixad, o mănăstire de călugări , situată pe un deal din comuna Bixad, la 10 km nord-vest de Negreşti-Oaş.  Este cel mai vestit loc de pelerinaj din zonă, atracţia mănăstirii fiind “Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni”care se păstrează acolo.
         Elevilor li s-au prezentat date despre mănăstire și despre icoana făcătoare de minuni.
         Mănăstirea a fost ctitorită la sfârşitul sec. XVII , în jurul anului 1689, de arhimandritul Isaia (fost călugăr grec ortodox în Mănăstirea “ Sf. Pavel “ – Athos) şi a fost terminată în 1700, fiind pustiită un an mai târziu când Isaia “convertit la legea Romei a fost ucis“ (St. Metes, 1936). Biserica actuală, construită din piatră şi cărămidă în 1771, a fost restaurată între anii 1978 şi 1980, în ultimii ani fiind construite mai multe anexe. În anul 1948, Mănăstirea Bixad a fost închisă. După reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului s-a cerut oficial Sfântului Sinod să aprobe reînfiinţarea Mănăstirii de la Bixad ce funcţionează canonic începând cu data de 1 ianuarie 1991, cu statut de mănăstire de călugări.
      Dacă până în 1989 au fost înfăptuite minuni legate de icoana Maicii Domnului, acestea au fost omise din documente sau pur şi simplu au fost bine ascunse de ochii celor curioşi, în perioada de după Revoluţia din 1989 au fost consemnate două minuni.
      În primul caz menţionat în documentele mănăstirii este vorba despre un credincios din Săbişa (judeţul Maramureş). Întâmplarea a avut loc în 1996. Bărbatul în cauză, invalid la pat de peste 7 ani, a fost dus la mănăstire în ajunul sărbătorii Sfintei Maria şi aşezat lângă icoana acesteia. După ce a înnoptat lângă icoană, a doua zi dimineaţa bărbatul s-a ridicat din pat şi a putut să umble.
      A doua minune ce este atribuită icoanei de la Bixad a fost consemnată 9 ani mai târziu, în 21 septembrie 2005. În acest caz este vorba despre un bărbat din Bocicoiu Mare care a fost diagnosticat de medici cu cancer în fază terminală. Pacientul a fost externat însă soţia acestuia nu s-a resemnat ci s-a dus la Bixad pentru a se ruga la Icoana Făcătoare de Minuni. Oamenii spun că nu au trecut nici două săptămâni şi bărbatul s-a vindecat complet, uimindu-i şi pe medici.
     Pelerinajul a avut și scopul consolidării sentimentelor de credință, dragoste și respect față de Dumnezeu și valorile creștine, rugăciunea în comun, comunicarea și comuniunea, dezvoltarea orizontului de cunoaştere prin îmbinarea cunoştinţelor studiate la orele de religie, geografie, istorie, literatură cu specificul cadrului natural şi cu regiunile străbătute.
 
       Un alt popas s-a făcut și la Muzeul Țării Oașului din Negrești Oaș. Aici elevii au putut vedea  o lume plină de autentic și de tradiții, tradițiile părinților și ale bunicilor noștri, o lume în care poveștile  prind viață și ne demonstrează unicitatea locurilor. Piesa de rezistenţă a Muzeului, înfiinţat în 1966, a fost biserica de lemn din satul Lechinţa care datează din prima parte a secolului XVII. 
       Se remarcă casele din Cămârzana şi Racşa, cele două case mono-celulare şi şura din Gherța Mică, poiata pentru oi şi cămară afară din Bixad, coteţul circular din Negreşti-Oaș, casele din Racșa și Moișeni. Alături stau două case moleculare din Gherţa Mică şi casa de olar din Vama.
         Un alt loc de popas a fost la o pensiune în localitatea Luna Șes, o mică stațiune montană , unde elevii au luat masa și au avut prilejul să socializeze și să petreacă câteva momente frumoase împreună.
       Mai relaxați, mai încărcați duhovnicește, ne-am întors spre casă , gândindu-ne să mai avem o experiență frumoasă anul viitor în Săptămâna Școala Altfel, pentru că pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni.                     
                                                     prof. Maria Grațiela Omota

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.