miercuri, iulie 01, 2015

In Memoriam



        Viaţa este alcătuită din lucruri triste, ce nu se pot înlătura. Sunt oameni atât de buni încât nici măcar Paradisul nu mai are răbdare să-i aştepte. De aceea sunt luaţi dintre noi atât de prematur. Un mare pedagog, Amos Komensky, spunea despre sufletul omului că este o sămânţă în care, deşi nu există forma plantei, se află fondul ei, care în anumite situaţii prinde rădăcini, creşte, formează ramuri, flori şi fructe. Sufletul omului cuprinde lumea, tot aşa cum sămânţa cuprinde în ea plante. Sămânţa cuprinde în ea numai posibilitatea dezvoltării unei plante, dar sufletul omului putinţa cunoaşterii lumii. Unele dintre aceste adevăruri le-a cunoscut şi le-a împărtăşit şi elevilor săi doamna

prof. LAURA MUSCALĂ 

                                                                   1965 - 2015

          Fiecare om se realizează în viaţă pe trei planuri, care nu se pot inversa:prin propria lui fiinţă, prin faptele sale, prin urmaşii săi.   
        Vom respecta cultul său pentru discreţie şi o vom evoca aşa cum a fost: bunătate nedezminţită, dăruire neprecupeţită, modestie nefăţarnică, ardere lăuntrică, jar de credinţă neetalat, dar prezent asemenea suavului parfum de floare. Laura are nevoie de rugăciunea noastră. Ea are nevoie de neuitarea noastră. Laura va rămâne cu noi atâta timp cât noi ne amintim de ea cu drag. Şi memoria nu uită niciodată. Ne place să credem că a rămas ca un reper moral pentru mulţi tineri. 
           Prin actul creator, profesorii nu mor niciodată!

Dumnezeu să o aibă în paza Lui!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.