joi, martie 08, 2012

De 8 Martie mamele sunt şi în gândurile noastre...



Fiecare persoană, fie ea copil, tânăr sau matur, îşi iubeşte mama. Personal, nu cred că au ce căuta cuvinte urâte într-o descriere a sentimentelor noastre pentru ele.
Mama mea este unică. Probabil toţi spunem asta, la fel cum toate mamele spun ca au cei mai frumoşi şi deştepţi copii.

Mama este numai una
Pentru fiecare pui,
Cum e soarele si luna,
Ca şi mama nimeni nu-i...

Pentru că e puternică şi organizată, se împarte pentru toată lumea, dar, din păcate, nu şi pentru ea. Pentru că mama ştie să îşi adune tot ce e mai bun din ea să-mi coloreze trăirile şi apăsările, chiar dacă înlăuntrul sufletului ei probabil se zbat furtuni de gânduri şi probleme. Pentru că mereu îşi adună puterile şi nu se lasă doborâtă de greutăţi şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare zi, aşa cum îi e dată, fără să îşi dorească nimic altceva decât sănătate şi să ne fie nouă bine.
Când sunt suparată, mama vine cu o vorbă bună; când sunt descurajată, vine cu îmbărbătarea; când nu mai găsesc soluţia, vine cu rezolvarea. De câte ori mă duc acasă (aici mă refer la casa părintească), mama nu ştie ce să mai facă, ce să-mi ofere pentru a mă simţi bine la ea. Ea nu ştie că simplul fapt că sunt acolo mă linişteşte şi mă ajută. Şi povestim, vrute şi nevrute. Chiar dacă uneori nu e de acord cu ceea ce fac, mă dojeneşte, dar apoi mă înţelege şi acceptă că nu putem gândi la fel. Şi că din greşeli învăţăm.
Mă întreb de unde are atâta putere, unde mai găseşte resurse să meargă mai departe cu demnitate, chiar dacă pensia e insuficientă, chiar dacă noi, copiii, mai greşim şi nu facem lucrurile aşa cum ne-a învăţat ea, dar nu cred că voi găsi răspunsul la întrebare decât atunci când voi ajunge la înţelepciunea vârstei sale. Aş vrea să pot să fac o minune şi să aibă liniştea ei interioară, pe care o simţeam când eram copilă (pentru că acum, în ciuda măştii ei de om puternic, o simt neliniştită că nu poate face mai mult decât ar vrea).
Nu în fiecare zi mamele sunt ca în poezie: blânde, calme, înţelegătoare, liniştite, pentru că zilele în care trăim ne fac să fim mai stresaţi uneori, însă ştim că mama e acolo (indiferent că e cu sufletul sau cu trupul), e lângă noi, e profesorul vieţii, e tot…
Fie că suntem copii sau bătrâni, fie că o vedem zilnic sau mult mai rar, de Ziua Mamei, îi datorăm cinstire şi mărturisim că acasă, de fapt, înseamnă mama. (Carol Caperelli)
La mulţi ani, tuturor mamelor! Noi, copiii, ne străduim să fim mai buni pentru voi, vă vrem sănătoase, mereu frumoase, voioase, înţelepte şi cu fruntea însorită ca primăvara ce vă bate la uşă.

P.S. Îmbrăţişaţi-vă azi mama! Dăruiţi-i o floare! Scoateţi-o la o plimbare şi discutaţi cu ea! Va aprecia mai mult decât credeţi!



Ludmila KLOCZA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.